Cutremurele de pãmânt.
Cauza cutremurului este o interpretare eronatã, pãmântul fiind cosiderat
"o sferã de substantã comprimatã de gravitatie". Gravitatia fiind deasemeni
o interpretare eronatã, a unui fenomen necunoscut. Forma fundamentalã a
existentei naturii este spatiul vectorial. Deci, structura pãmântului este spatiul
vectorial orientat în circuite închise ortogonal ("electrice si magnetice").
Circuitul "electric" este spatiul vectorial comprimat complet de circuitl
"magnetic" si formeazã nucleul pãmântului. Circuitul magnetic este
comprimat de nucleu, doar în axa magneticã. Fortele vectoriale de respingere
din spatiul magnetic necomprimat (fiind paralele), dilatã imens circuitul, panã
la un echilibru cu fortele vectoriale de atragere. Acest circuit este gradientul
densitãtii spatiului vectorial orientat, cu cresterea exponentialã spre nucleu.
Nucleul este încojurat de imensa densitate a spatiului vectorial orientat în
gradient, numitã sferã întunecatã. Sfera întunecatã este înconjuratã la rândul
ei de densitatea gradientului numitã lavosferã. Lavosfera este echivalentul
fotosferei solare, dinamica ei fiind structurile de hidrogem, care compun între
ele legaturi, formând elementele native. Ca si în dinamica fotosferei,
elementele native compuse la suprafata lavosferei, crescând densitatea, cad,
"plouã" spe centru, spre densitate mare (legea lui Arhimede). Ajunse la sfera
întunecatã, legãturile hidrogenului din elementele native, spatiul vectrial
orientat în circuite închise sunt orientate în directia si sensul orientãrii din
sfera întunecatã. Elementele se descompun în hidrogen cu oscilatii, în starea
cineticã a energiei si "Arhimede" le ridicã în sus, unde hidrogenul reia
compunerea elementelor. Starea cineticã a energiei produce efectul termic al
lavosferei si vibratii seismice litosferei. Pãmântu, numai în densitatea spatiului
din gadientul lavosferei, are starea cineticã a energiei. Dinamica elementelor în
lavosferã, conservã starea cineticã, temperatura si activitatea, cum conservã si
hidrogenul din fotosfera stelelor, lumina si activitatea. Activitatea este posibilã
în densitatea spatiului vectorial orientat în gradient, limitatã spre centru de
sfera întunecatã, unde densitatea continuã cresterea exponentialã si spre exterior,
de densitatea în care se formeazã litosfera. Activitatea lavosferei nu se opreste
niciodatã este înregistratã permanent de seismografe. Ele sunt, în esen?ã,
semnãtura energeticã a Pãmântului viu, exact cum lumina este semnãtura
energeticã a soarelui. Ce sunt cutremurile? Sunt efecte ale dinamicii
elementelor native, miscarea lor in lavosferã, activitatea, orienteazã spatiul
vectorial în circuite închise ortogonal, cum se formeazã protuberantele în
fotosferã, sau cicloanele în atmosferã, producând fulgere si tunete, în
fotosferã produce structuri macroscopice, stele, aici produce cutremure si
eruptii. Cutremurile si eruptiile sunt efecte ale variatiilor locale ale densitãtii
spatiului vectorial orientat în acele circuite închise ortogonal, "sunt fulgere si
uragane în lavosferã" Densitatea din gradientul pãmântului produce starea
structurilor de a fi usore sau grele si lui Newton interpretarea fortei
gravitationale. Modificarea densitãtii spatiului vectorial orientat,
datorita vitezei, modificã "greutatea" avioanelor în zbor.
<
>