Declinul biosferei.
Dinamica hidrogenului în fotosfera solarã, lumina este efectul interactiunii
cu densitãtile diferite ale spatiului vectorial orientat în gradient.
In densitatea mai micã, structurile se compun, îsi mãresc densitatea si sunt
miscate în jos, la o densitate mai mare. Ajunse la densitatea mai mare,
structurile intrã în oscilatii, îsi reduc densitatea si sunt miscate în sus,
la o densitate mai micã. In fond, dinamica este un sir de intractiuni ale
proprietãtilor vectoriale, un etalon repetat cu alte strcturi, în cromosferã,
lavosferã, litosferã, atmosferã si biosferã. De interes este dinamica din
atmosferã, legatã direct cu dinamica din biosferã. Spatiul vectorial din
atmosfera terestrã a fost si este continuu în rezonantã cu lumina, cu osilatiile
hidrogenului din fotosfera solarã. Deci, structurile vectoriale din atmosferã si
suprafata pãmântului sa-u aflat permanent în rezonantã cu "lumina solarã",
producând alte efecte: Pe suprafata uscatului, structurile vectoriale minerale
intrã în rezonantã cu oscilatiile luminii, rezultând cresterea temperaturii
atmosferei. Moleculele de apã intrã în rezonantã, în oscilatii, devenind gaz,
vapori de apã. In densitatea spatiului vectoril orienta în gradientul pãmântului,
legea lui Arhimede miscã ascendent vaporii de apã si produce circuitul apei
în atmosferã. Miscarea ascendentã si descendentã a apei în circuit,
orienteazã spatiul vectorial în circuite închise ortogonal, cu efectele cunoscute:
cicloane, fulgere, etc. Circulatia apei alterneazã temperatura cu violenta
vartejurilor din atmosferã. Un alt efect, au fost conditiile aparitiei
structurilor vectoriale biologice si fotosinteza a produs regnul vegetal.
Evolutia vegetatiei a acoperit uscatul cu pãduri, cu un ocean de clorofilã.
Oceanul de clorofilã, a transformat si tranformã rezonanta luminii, din
temperaturã în structuri organice, diminuând temperatura atmosferei.
Prin procesul fotosintezei, bioxidul de carbon si apa, au compus structurile
organismelor vegetale, eliberând oxigenul din bioxidul de carbon în
atmosferã. Atmosfera oxigenatã a determinat astfel, aparitia parazitilor
vegetali, a regnului animal. Din regnul animal s-a detasat civilizatia
umanã, în dezvoltarea cãreia, au fost defrisate masiv pãdurile,
oceanul de clorofilã, producând "încãlzirea globalã". In atmosferã,
încãlzirea globalã amplificã circulatia apei, în alternantã cu violenta
vârtejurilor si tinde sã refacã din nou oceanul de clorofilã.
Materie.
Forma fundamentalã a existentei naturii nu este materia este spatiul
vectorial. Spatiul vectorial, compun structuri vectoriale numite "materie".
Fiintele umane terestre au considerat însã, cã forma fundamentalã a existetei
naturii este materia. Cu aceastã conceptie, fiintele umane au format o culturã,
o civilizatie, care functioneazã, se dezvoltã. Modul cum a funtionat, cum
s-a dezvoltat civilizatia, a afectat conditiile naturale de viatã, clima,
biosfera planetei, datoritã conceptiei materialiste. Interpretarea
vectorialã a existetei naturii, aratã clar, cauzele degradãrii biosferei
planetare (structura, funtionarea planetei). Spatiul vectorial nu poate
"elimina" cultura materialistã, dar aratã realitatea din discrepante:
din structura planetei, din fenomenul electric, din gravitatie, etc.
<
>