Prioritate.
Acum observ logica formãrii structurilor vectoriale, cã este putin probabil sã
fi început cu structurile microscopice, formând nori de hidrogen, care sã dea
formã structurilor vectoriale macroscopice, electomagnetice. Argumentul fiind
conditiile spatiului vectorial, mult mai portivite pentru a se orienta macroscpic
in circuite închise ortogonal, decât stucturile microscopice. Structurile
vectoriale macroscopice fiind asimetrice, spatiul vectorial dintr-un circuit este
înconjurat complet de celãlalt circuit si este numit electric si nucleu, iar spatiul
vectorial orientat în celãlalt circuit este numit magnetic. Circuitul electric,
nucleul, înconjoarã si comprimã orientarea, numai a unui segment din circuitul
magnetic, formând axa magneticã. Fortele de respingere ale spatiului vectorial
necomprimat, din circuitul magnetic, dincolo de axa magneticã, extind
dimensiunea circuitului, luând o formã lenticulara în jurul axei magnetice.
In aceastã confuguratie, densitatea spatiului vectorial numit câmp magnetic,
formeazã un gradient al densitãtii, în crestere exponentialã spre nucleu.
Densitatea spatiului vectorial orientat, în crestere spre centru, parcurge o
densitate propice formãrii structurilor vectoriale microscopice, de hidrogen,
formând un strat de gaz, de hidrogen, care acoperã o sferã intunecatã, o stea.
Densitatea mare a spatiului vectorial din nucleele gazului de hidrogen, asa cum
aratã desenul, se miscã în jos, spre densitatea potrivitã, "plouã cu hidrogen".
Ajuns în densitatea potrivitã din sfera întunecatã, nucleele hidrogenului
oscileazã, se descompun într-un spectru de frecvente cu densitate micã si
"vaporii de hidrogen" se miscã în sus, la densitatea potrivitã.
In cazul soarelui, acest ciclu se repetã la 11 ani si este numit activitate.
Ciclul este doar o secventã din evolutia fotosferei si a asoarelui.
Cândva, în atmosfera solarã, la acivitate maximã, au fost reproduse
structuri vectoriale macroscopice, planete, care au condus la formarea
sistemului solar. Rezultã cã, fenomenele naturii sunt secvente ale densitãtii
spatiului vectorial orientat. Asfel, în evolutia pãmântului, au existat secvente
ale densitatii spatiului vectorial orientat, potrivite pentru unirea structurilor de
hodrogen, formând elementele tabloului periodic. Secventa a continuat cu
densitãti potrivite pentru compunea biostrucurilor, a regnului vegetal,
si a parazitilor de pe frunze, din care au evoluat specii de paraziti mai
feroce, regnul animal. Circulatia densitãtii apei în naturã,
imitã circulatia densitãtii hidrogenului în fotosfera solarã.