Ce este electricitatea.
Este gradientul densitatii spatiului vectorial orientat in circuite inchise.
Acest gradient este forma fundamentalã a existentei naturii este
continutul
fenomenelor din interpretarile conceptiei materialiste:
materie, magnetism, electricitate, gravitatie.
Materie.
Hidrogenul este densitatea solidã a spatiului vectorial
orientat în circuite
simetrice închise ortogonal, numitã nucleu, "materie".
Polaritãtile nucleului
unite perechi, formeaza un gradient al densitãtii din jurul nucleului,
cu rolul
legãturilor internucleare, care compun elementele tabloului periodic.
Steaua este densitatea spatiului vectorial orientat în circuite
asimetrice
închise ortogonal. Asimetrice, deoarece unul din circuite este jnconjurat
complet de celãlalt. Circuitul vectorial înconjurat complet
este numit circuit
electric, circuitul vectorial înconjurãtor este numit circuit
magnetic.
Circuitul electric, numit si nucleu, înconjoarã si comprimã
numai un
segment din circuitul magnetic, formând axa magneticã. In
circuitul
magnetic neanconjurat, fortele de respingere formeazã prin extensie,
gradientul spatiului vectorial orientat, numit "câmp magnetic".
Densitatea spatiului vectorial orientat (a câmpului magnetic) scade
radial si creste exponential spre circuitul vectorial înconjurat
(electric).
Variatia densitãtii spatiului vectorial orientat, parcurge o desitate
cu cele
mai bune conditii de compunere a structurilor vectoriele microfcpice,
hidrogen, formând un strat concentric de gaz. Densitatea în
crester spre
centru, produce reactii de descompunere a structurilor de hidrogen si
un
spectru urias de radiatii - fotosfera. Fotosfera cu reactiile de compunere
si
descompunere, acoperã o sferã întunecatã cu
raza de mii de Km, în care
nu existã decât densitatea spatiului vectorial orientat,
pe care pluteste
activitatea fotosferei. Pluteste, deoarece marea densitate de orientare
a
spatiului vectorial din interior, împinge radial structurile de
hidrogen, asa
cum spunea Arhimede. In activitatea fotosferei, un vârtej reproduce
circuite de spatiu vectorial închise ortogonal, o nouã structurã
vectorialã
macroscopicã. Noua structurã numitã soare, avand
ca si steaua mamã
fotosferã, care acoperã o sferã intunecatã
si nucleul. Marea densitate de
orientare a spatiului vectoriat orientat dintre ele, a respins si a lansat
soarele
pe orbitã. Astfel, soarele reprodus de una din stelele galaxiei
calea lactee,
a reprodus la rândul lui planetele, formând sistemul solar.
Magnetism.
In structurile vectoriale macroscopice, gradientul densitãtii spatiului
vectorial orientat, care înconjurã total circuitl închis
ortogonal,
a fost numit câmp magnetic, înainte sã se cunoascã
natura lui.
Electricitate.
Energia electricã sunt structuri ale spatiului vectorial orientate
în circuite
închise ortogonal, cum este si structura hidrogenului, a stelelor
si planetelor.
Structurile vectoriale de hidrogen, îsi închid între
ele circuitele vectoriale
de legaturã si copun functie de numãrul lor, elementele
tabloului periodic.
Alesando Volta a unit elementul zinc de elementul cupru, formând
un dipol
vectorial - un element galvanic. Elementul galvanic nu este nimic altceva,
decât spatiu vectorial orientat, cu polaritãtile vectoriale
deschise cu minus
ale zincului si cu plus ale cuprului. Aceste elemente galvanice inseriate,
reprezintã pila volta, o structurã de spatiu vectorial orientat
cu polaritãtile
lui descise, minus si plus. Polaritãtile acestei pile sunt "polarizãri
elecrostatice", care orienteazã spatiul incojurãtor,
ca si polii unui magnet.
Când polii pilei sunt pusi în contact printr-un fir, un consumator,
simultan,
firul este înconjurat de spatiul vectorial orientat în circuite
închise
ortogonal, asa cum a constatat Oersted si este numit câmp magnetic.
Câmpul magnetic din jurul conductorului este gradientul densitãtii
spatiului
vectorial orientat, cu densitatea maximã în conductor, numitã
intensitate.
Intensitatea din fir, din structura pãmântului si a soarelui
este densitatea
maximã din circuitle lor electrice, cu nume de nucleu. Diferenta
este a
spatiului vectorial orientat prin structura elementelor din fir, asa cum
în
fotosfera sorelui, densitatea spatiului vectoriel este orientat prin gazul
de
hidrogen. Cresterea densitatii spatiului vectorial orientat pri fir, intensitatea,
produce reactii de descompunere a legãturilor din structura firului,
topeste
firul. Sunt acelesi reactii, care descompun structurile de hidrogen din
fotosfera soarelui. In concluzie, circuitele electrice sunt densitãti
ale
spatiului vectorial orientat în circuite închise ortogonal,
în care
creterea densitãtii de orientare, tinde sã descompunã
structurile
elementelor din care sunt construite firele, în oscilatii.
Gravitatie.
Gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat în atmosfera
pãmântului,
selecteazã miscarea corpurilor, functie de densitatea lor vectorialã.
Corpurile cu densitate micã sunt împinse radial si se opresc
la echilibrul
cu densitatea gradientului, asa cum aratã desenul de mai jos. Dasemeni,
corpurile mai grele, în cãdere se opresc la echilibrul cu
densitatea din
gradient. Aceste interactiuni, justificã gândirea lui Aristotel
si legile
ahimedice si exclud existenta gravitatiei lui Newton si a lui Einstein.
Foarte interesante sunt miscãrile tangentiale gradientului, zborul
avionului.
Pânã acum, zborul avionului era atribuit fortei portante
a aerului.
In realitate, viteza miscãrii orienteazã spatiului vectorial
din jurul avionuli
in sensul miscãrii. Fortele de respingere din spatiul orientat
în acelasi sen,
scade densitatea spatiului vectorial orientat din jurul avionului.
