Gravitatie sau densitate.
Natura microscopicã.
Existenta naturii constã în densitatea de orientare a spatiului
vectorial.
Natura începe cu structura vectorialã a hidrogenului. Circuitele
vectoriale si
polaritãtile lor, nu sunt fire singulare, pnctiforme sunt spatiu
vectorial cu
diferite densitãti ale orientãrii. In spatiul vectorial,
proprietãtile vectorilor
(forta de atragere) formeazã un circuit vectorial închis.
Simultan, proprietatea
de rotatie axialã a vectorilor, formeazã în sensul
lor de rotatie, un alt circuit
vectorial închis ortogonal (regula mâinii drepte). Dacã
circuitele sunt
microscopice, îsi comprimã reciproc densitatea orientarii,
ca efect al fortelor
vectoriale de atragere din circuitele închise. Fiind microscopice,
fiecare
circuit înconjoarã doar un segment din celãlalt circuit
si segmentele devin un
fel de axe "magnetice" orientate ortogonal. Axele strâns
legate ortogonal,
formeazã un fel de nod solid, un nucleu. In segmentele necomprimate,
fortele
de respingere extind densitatea spatiului lor vectorial orientat ortogonal,
în
scãdere radialã, având în centru nucleul. Din
nucleu, densitatea segmentelor
extinse scade radial, ca efect al fortelor vectoriale de respingere si
formeazã
in jurul nucleului o sferã de spatiu vectorial orientat ortogonal
(ca o minge de tenis).
Aceastã sferã sunt extensiile segmentelor de circuite necomprimate
, ca efecte
ale fortelor de respingere sunt chiar polaritãtile structurii,
împerechiate, fortele
legãturilor nucleare. In experimentul Rutherford, aceastã
stare a fost numitã
"nucleu si spatiu gol". In loc de nucleu, denumirea de nod al
spatiului
vectorial ar fi mai potrivitã. Si din moment ce spatiul vectorial
este infinit,
îi putem spune nod al infinitului!
Natura macroscopicã.
Dacã circuitele sunt macroscopice, densitatea maximã a spatiului
orientat va fi
in nucleul înconjurat total de celãlalt circuit (numit magnetic).
Nucleul (electric)
înconjoarã doar un segment din circuitul magnetic, formând
axa magneticã.
Densitatea spatiului vectorial orientat, câmpul magnetic este maximã
în axa
magneticã, ca efect al fortelor vectoriale de atragere din nucleu
si scade cu
distanta radialã, ca efect al fortelor vectoriale de respingere.
Câmpul magnetic,
adicã spatiul vectorial orientat, prezintã starea unui gradient
radial, în crestere
exponentialã spre centru, în nucleu. In aceastã crestere
centripetalã a
densitatii spatiului vectorial, existã o valoare, in care se compun
cu usurintã
structuri vectoriale microscopice, atomi de hidrogen, constituind fotosfera
unei stele, ca soarele. In fotosfera soarelului, variatia densitãtii
spatiului
vectorial orientat, descompune (predominã) si compune (predominã)
structuri vectoriale de hidrogen, proces alternant, cu cuclu de 11 ani
- activitatea soarelui. Interactiunile densitãtii spatiului vectorial
orientat cu
hidrogenul, confirmã gândirea lui Aristotel si Arhimede.
Fotosfera acoperã o
sferã intunecatã cu raza de sapte sute de mii de Km, în
care nu existã decât
densitatea spatiului vectorial orientat, pe care pluteste fotosfera în
fierbere.
Energia densitãtii acestui spatiu vectorial întunecat, roteste
sistemul solar.
Cine îsi poate imagina cum spatiul are aceastã fantasticã
energie potentialã,
înlocuid plasma si gravitatia? Desi, structura unei galaxii aratã
clar, misterul
energiei întunecate din jurul nucleului numit gaurã neagrã.
Acum, exista o
explicatie: densitatea spatiului vectorial orientat. In sfera întunecatã,
structurile
vectoriale ale hidrogenului sunt respinse radial, cum spune Arhimede,
iar
oscilatiile sunt imposibile în "betonul" densitãtii
spatiului vectorial orientat.
