Gradient si rotatie diferentialã.
Rotatia diferentialã este o caracteristicã a struturilor vectoriale macroscopice.
In sistemul solar, planetele nu se rotesc în jurul soarelui se rotesc simultan
cu gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat (cu câmpul magnetic).
Kepler a observat cã pãmântul se miscã pe orbitã, mai repede la periheliu
(3 ianuarie) si mai încet la afeliu (4 iulie). Cum pãmântul se roteste simultat cu
gradientu solar, de aici rezultã cã rotatia gradientului, a sistemului solar este
diferentialã. Viteza de rotatie scade cu raza, ca si densitatea spatiului vectorial
orientat din gradientul soarelui. Nu avem o cauzã a rotatiei diferentiale si
rotatia diferantialã se pastreazã pe raze de mii si milioane de ani luminã, cât se
întind si gradientii structurilor. Rezultã cã rotatia în sine, trebuie sã fie
"la purtãtor", adicã în gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat.
Da, spatiului vectorial orientat, poartã cu sine, proprietatea de rotatie axialã
a vectorilor. Deci, gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat poartã cu
sine "cauza", gradientul vitezei de rotatie diferentialã. Coeziunea simbiozei
gradientului vitezei de rotatie, cu gradientul densitãtii spatiului vectorial
orientat, formeazã benzi observabile: Rotatii diferentiale cu benzi sunt
vârtejurile atmosferei terestre, filmate de la mari înãltimi. Sunt sugestive si
imaginile suprafretei planetei Jupiter, dar si formele lãsate de lavosferã, în
formarea litosfei, de pe uscat si din oceane. Cele mai expresive sunt totusi,
bratele galaxiilor. In sistemul solar, gredientul densitãtii spatiului vectorial
orientat, roteste diferential, dinamica planetelor apogeu/perigeu,
ca dinamica hidrogenului din fotosfera soarelui. Si dinamica hidrogenului
din fotosferã, suportã miscarea din gradientul vitezei difera]ntiale,
pe lângã miscarea sus/jos sunt miscate si stânga/dreapta.