Rotatii axiale.
Motivul rotatiei diferentiale se aflã în profunda "citire" a interactiunii
proptietãtilor vectoriale din structura microscopicã de hidrogen: Orientarea în
directie si sens, fortele de atragere si fortele de respingere, apoi rotatia axialã,
care orienteazã spatiul vectorial in douã circuite închise ortogonal.
Propriatatea de ortogonalitate.
Când spatiul vectorial este orientat în circuit închis, rotatia axialã orienteazã
simultan un alt circuit închis, în jurul sãu (este regula mâinii drepte).
Spatiul vectorial din cele douã circuite, devin astfe, orientate reciproc, de
rotatiile axelor lor vectoriale, stabilind echilibrul acestei structuri de hidrogen.
Prin acest echilibru, rotatiile axiale produc dependenta stabilitãtii si
instabilitãtii structurii, cunoscuta legãturã a oscilatiilor "electromagnetice".
Proprietatea rotatiei axiale a vectorilor, pânã acum ascunsã, aratã cât de
esentialã este pentru forma fundamentalã a existentei naturii, producând
rotatii diferentiale si stabilitate, structurilor macroscopice din univers.
Rezultã cã, ortogonalitatea nu este o proprietate vectorialã, ci efectul rotatiei
axiale a vectorilor. Proprietatea de rotatie axialã a vectorilor este cauza
orientãrii spatiului vectorial in circuite închise ortogonal si a rotatiilor
diferentiale (vârtejuri). Sincronizarea dependentei rotatiei diferentiale,
de densitatea spatiului vectorial orientat în gradient este evidentã.
Magnetismul, densitatea spatiului vectorial (energia întunecatã),
comprimã si roteste nucleul. Densitatea spatiului vectorial orientat
în gradient si viteza rotatiei sunt invers propotionale cu raza.
(pirueta plushenko)

<