Rotatia diferehtialã, efectul gradientului.
Soarele este o structurã a spatiului vectorial orientat în circuite ortogonale,
de fortele vectoriale de atragere si respingere. Un circuit formeazã structura
nucleului, numit "circuit electric" si celãlalt circuit formeazã gradientul
densitãtii spatiului vectorial orientat, numit "magnetic". Gradientul este
partea necomprimatã a circutului magnetic, în care fortele vectoriale de
respingere, îl extinde în plan ecuatorial la 1-2 ani luminã.
La 700 000 Km de centru, un strat al densitãtii spatiului vectorial, a format
structuri vectoriale microscopice de hidrogen, imaginea soarelui, fotosfera.
Fotosfera înconjoarã sfera întunecatã, gradientul densitãtii spatiului
vectorial orientat, în crestere exponentialã spre cestru, pe care sfera pluteste,
având densitatea mult mai micã. Imaginea soarelui expune la vedere, o
miscare de rotatie diferentialã a fotosferei. Rotatia diferentialã fiind miscare
proprie structurilor vectoriale macroscopice, trebuie sa aibã o explicatie.
Axa unui vârtej din atmosfera terestrã, aratã forma elicoidalã a miscãrii
ascendente, în centrul vârtejului amintind de regula mâinii drepte.
In centrul structurii soarelui, densitatea spatiului vectorial orientat elicoidal
în axa vectorialã, nu liniar, poate fi cauza rotatiei diferentiale a structurii
soarelui. Da, miscarea de rotatie nu poate fi decât efectul interatiunii
proprietãtii vectoriale de ortogonalitate. Densitatea uriasã din axa vectorialã
(magneticã), în zona comprimatã ortogonal de nucleu este intensitatea mare
a rotatiei, spre poli, fortele de respingere scãzând densitatea, scade si
intensitatea rotatiei. In structura internã a soarelui, intensitatea rotatiei se
vede în desenul de mai jos. Evident, rotatia diferentialã se produce si în
fotosfera si in sfera întunecatã. Rotatia diferentialã, dependentã
de gradientul densitãtii de orientare a spatiului vectorial,
miscã si planetele pe orbite. Axial, gradientul este pur si simplu
turtit de fortele vectoriale de respingere deschise polar.