Inteligentã
vectorialã.
Inteligenta este efectul interactiunilor vectorale dintre organisme si
structurile
vectoriale, adcicã energie. Altfel spus, inteligenta este actiunea
de
comunicare cu natura, determinatã de organele de simt ale organismelor.
Formele primitive ale "inteligetei" erau interactiunile vegetalelor
cu lumina,
care prin fotosintezã, determinã cresterea pe verticalã,
spre densitatea micã a
spatiului vectorila orientat din gradient. Sau orientarea plantei de floarea
sorelui spre luminã, datoritã fotosintezei. Cel mai elocvent
început al evolutiei
inteligentei sunt primitivele "organe de simt", ale organismului
protozoar,
euglena viridis. De la euglena viridis, prin selectie naturalã,
inteligenta a
devenit comunicare, prin sunetele caracteristice speciilor de animale.
Sunetele sunt rezonante ale spatiului vectorial (atmosferic), informatii
preluate
de la vibratiile corzilor vocale. Rezonantele sunt preluate de timpanul
urechilor
si transmise creierului. Creierul memoreazã informatia, o prelucreazã
si o
transmite corzilor vocale. Prin acest circuit, comunicarea s-a încheiat.
Comunicarea prin sunete a evoluat, devenind cuvite articulate cu vocale
si
consoane. Cuvintele, seturi de vocale si consoane, reprezintã simbolurile
unor informatii, obiecte, actiuni, fenomene, adicã subiectul comunicãrii.
Functie de acuratete, de ordonarea cuvintelor în propozitii, informatia
comunicatã poate fi realã sau irealã, adevãr
sau minciunã. Existenta naturii
este realitate, fãrã dileme. Diferentierea irealului de
real o face inteligenta,
acuratetea interpretãrii fenomenelor naturii. Gravitatia este o
minciuna,
adevãrul fiind gradientul densitãtii spatiului vectorial
orientat, demonstrat în
realitate. Sarcinile electrice sunt o minciunã, electromagnet fiind
spatiul vectorial
orientat în circuite închise ortogonal. Viteza c a deplasãrii
particulei-foton
este o minciunã, adevãrul fiind viteza cu care spatiul vectorial
intrã în
rezonantã. Rezultã cã, ecuatia E=mc² este o
minciunã !!!