Universul fortelor vectoriale.
Spatiul vectorial al sistemului planetar terestru (pãmânt-lunã) este rotit
diferential de circuitele vectoriale închise ortogonal, în raport cu imensul
spatiu vectorial din sistemul solar în care se aflã. Dimensiunea sistemelor este
constituitã de spatiului vectorial, orientat de cele douã circuitele vectoriale
închise ortogonal, electrice si magnetice. Spatiul vectorial din sistemul solar
(cu tot continutul) este rotit diferential de circuitele sale vectoriale închise
ortogonal, în raport cu imensul spatiu vectorial din sistemul galactic în care
se aflã. Spatiul vectorial din sistemele galactice (cu continutul lor) sunt rotite
diferential de circuitele lor vectoriale închise ortogonal, în raport cu imensul
spatiu vectorial al universului. Rotatia si ierarhia dimensionalã a sistemelor,
demonstreazã cã structurile lor sunt generate prin reproducere progresivã,
de energia spatiului vectorial, de aceleasi circuite
vectoriale închise ortogonal, amplificate.
Universul fortei vectoriale de respingere.
Structurile si sistemele reproduse în spatiul vectorial, polarizate radial
(electrostatic) cu acelasi semn, de cãtre fortele lor centripete, se resping
între ele. Determinã astfel, cresterea continuu a dimensiunii universului,
un univers al fortelor vectoriale de respingere.
Universul fortei vectoriale de atragere.
George Lemaître, interpretând invers expansiunea universului se opreste la
oul cosmic: geneza divinã a universului, interpretat cu absurditatea big bang.
In antichitate, Leucip a gândit existenta, divizând materia pânã la o limita,
numitã atom, cu aceeasi inversiune a rationamentului. Se pune intrebarea
logicã, dacã în rationamentul Lemaître, oul cosmic este o limitã, sau este
impasul conceptiilor primitive, de atom sau, de zei si zeite cu chip si
asemãnarre umanã si vesminte aurite? Atomul în sine, contine impasul
definitiei energiei si implicit al fenomenului electric, interpretat prin
catastrofalele sarcini electrice. Se pare cã, rationamentul continuã cu un
univers infrastructural ascuns, o colapsare infinitezimalã a proprietãtii
vectoriale de atragere. Dacã respingerea, expansiunea nu are limitã,
denotã, cã nici atragerea vectorialã nu are limitã! Un univers al esentei
proprietãtilor vectoriale, ascuns civilizatiei terestre: fiinte, ratiune, memorie,
gândire, sentimente. Ascuns, de complexitatea particulelor elementare
inventate (în crestere), pentru a explica structura atomului planetar. Câmpurile
electric si magnetic inchise ortogonal sunt circuite vectoriale, care se
orientezã reciproc prin comprimare otogonalã, directia si sensul polaritãtilor.