Lumea mea este mintea mea
Lumea mea este mintea mea, ratiunea mea. Fiecare om are lumea lui, subiectivã deci.
Interpretãrile mele sunt obiective doar pentru mine, pentru cã sunt convingerile mele.
Sunt multe fenomene cunoscute direct prin simturi, dar sunt si fenomene care nu cad sub incidenta simturilor si care trebuiesc percepute prin ratiune.
Spatiul este o formã obiectivã a existentei, inaccesibilã simturilor.
Spatiul se defineste pe sine, prin efecte accesibile simturilor (greutate, fortã).
Douã obiecte mai mici sau mai mari, interactioneazã chiar dacã spatiul dintre ele este golit de intermediari - spatiul vid. Interactiunea demonstreazã cã spatiul are el însusi calitãti de intermediar, calitãti comune obiectelor - fortã, directie, sens.
Am numit acest intermediar, fluid energetic - fluen.
Fluenul poate fi interpretat fie un continut, fie o calitate a spatiului.
Oricum interpretãm, suntem în zona inaccesibilã cunoasterii.
Calitãtile comune sunt calitãti de vector - vectorul existentã
Dacã spatiul are structurã vectorialã, putem utiliza proprietãtile vectorului existentã în interpretarea fenomenelor ce ne înconjoarã si care nu au încã explicatii clare:
Câmpul electric, magnetic si gravitational.
Pentru cã aceste câmpuri se manifestã si în vid si pentru cã electricitatea si magnetismul sunt interdependente, le considerãm spatiu polarizat - ipostaze ale spatiului
Dar, toti vectorii sunt identici, fiecare cu douã polaritãti inseparabile.
Polaritãtile opuse se atrag în serie si formeazã linii de curent (I)
Liniile de curent paralele în acelasi sens, se resping si genereazã presiune, tensiune (U)
Dacã doi vectori pe carea îi numim electric si magnetic se intersecteazã pe directii perpendiculare, rezultã coordonatele tridimensionale ale spatiului si trei directii ortogonale de propagare:
1) propagarea electricã în serie I (forta elementarã) - lungime
2) propagarea magneticã în serie I (forta elementarã) - latime
3) propagarea electromagneticã serie si paralel UI (forta centripetã) - înaltime
propagarea vectorului electric, înserieazã un numãr minim de alti vectori existentã si formeazã un circuit vectorial închis în jurul vectorului magnetic - curent electric.
Nu este greu de înteles, cã agentul electricitãtii este vectorul existentã.
Curentul electric induce un circuit identic si vectorului magnetic, rezultând compunerea vectorialã esentialã a materiei, oscilatorul dublu tor - hidrogenul.
In aceastã compunere oscileazã propagarea vectorilor, forta centripetã.
Oscilatiile celor doi tori nu au diferente de structurã sau efecte, desi îl numim oscilator electromagnetic. In structurile urmãtoare se vor diferentia efectele electrice si magnetice, ca urmare a compunerilor tot mai complexe.
Urmatoarea compunere, este o altã stare functionalã a oscilatorului dublu tor
- oscilatorul dublu tor cãlãtor (fotonul).
Oscilatorul cãlãtor este asemeni unui pendul care oscileazã fatã de un punct fix si care primind un impuls mai mare, oscilatiile devin miscare de rotatie.
Deci, oscilatiile fotonului nu se mai induc bilateral, ci unilateral, un tor se induce "prin" celãlalt, pe directia de propagare. Este ca un joc de copii.
Tot spectrul de oscilatoare stationare emite fotoni - unde electromagnetice.
Fotonii sunt oscilatoare discrete, total diferite de valurile sinusoidale din mediul macroscopic.
Sirul organizãrii spatiului continuã si se datoreazã multimii de oscilatoare care compun nebuloase gazoase de hidrogen.
Aici creste densitatea atomilor de hidrogen, care se unesc câte doi formand molecule.
Interactiunile atomiloar de hidrogen formeazã structuri efemere si atomi stabili.
Structura efemerã este compunerea a douã oscilatoare, în care torii electrici se unesc, iar cei magnetici se propagã uniform în jurul lui, formând o
structurã electromagneticã polarã instabilã, ca aici:
Instabilitatea constã in lipsa legãturii cauzã-efect (oscilatia, inductia)
Aceastã structurã microscopicã se va dovedi functionalã la nivel macroscopic, unde miscarea de rotatie a unei nebuloase gazoase este cauza polarizãrii electromagnetice a spatiului în jurul sau, rezultând o
structurã electromagneticã polarã si stabilã.
Aici legãtura cauzã-efect se stabileste între polarizarea electromagneticã a spatiului, care accelereazã miscarea de rotatie si miscarea de rotatie care amplificã polarizarea.
Acest lant cauzal închis, populeazã întreg universul (secretul universului).
Relatiile dintre aceste obiecte, sunt putin cunoscute. In sfera electromagneticã a soarelui (forta centripetã, coroana), matreia si tot cuntinutul, între care si pãmânul, este presatã accelerat pe centrul soarelui si îi accelereazã rotatia.
In sfera electromagneticã a pãmântului (forta centripetã, ionosfera), matreia si tot cuntinutul, între care si luna, este presatã accelerat pe centrul pãmântului, si îi accelereazã rotatia.
Este simplu de observat, cã soarele preseazã pe centrul sau sistemul pãmânt-lunã, pentru cã se aflã în câmpul electromagnetic solar, dar pãmântul nu poate presa pe centru sãu soarele, pentru cã soarele nu se aflã în câmpul electromagnetic terestru.
Pãmântul preseazã pe centrul sãu luna, dar luna nu poate presa pe centrul sãu p?mântul, pentru cã pãmântul nu se aflã în câmpul electromagnetic al lunii.
OBIECTELE UNIVERSULUI NU SE "ATRAG" RECIPROC!!!
Dacã luna nu "atrage" pãmântul, cine produce mareele?
Luna cu sfera ei electromagneticã produce o eclipsã de fortã centripetã, o
depresiune, o "umbrã" care depãseste sfera planetei si afecteazã si meridianul opus.
Si coroana solarã produce pe soare "umbre" ale sistemelor planetare.
<
>