Electron – a fi sau a nu fi ?

Electronul – un produs artificial al imaginatiei ?

Este posibil ?

Pana la experimentul lui Stephen Gray din l729, electricitatea era un spirit misterios. Exista un singur fel de electricitate, spunea Benjamin Franklin, corpurile putand avea in plus sau in minus aceasta electricitate. Aceasta explicatie este atat de intuitiva, de parca spune: se toarna in sticle… de pomerania.

Identificare: Oersted constata efectul magnetic al electricitatii. Faraday arata cum produce magnetul electricitate intr-un conductor. Mexwell si Hertz pun in evidenta inductia electromagnetica (teoria electromagnetica).

Practicieni ca Graham Bell, Edison, Marconi si multi altii, iau fenomenele ca atare si pornesc sirul unor realizari tahnice senzationale, ce continua inca. Ce este electricitatea ramane totusi un secret.

Spre sfarsit de secol XIX, electricitatea este pusa pe seama electronului. Thomson studiaza electronii pe o picatura de ulei electrizata si aranjeaza sarcinile electrice pozitive si negative in primul model atomic. Cel care decide identificarea electricitatii cu sarcinile electrice este Hendrik Anton Lorentz: "Electricitatea este constituita din particule materiale avand o sarcina si o masa definite".

Rutherford transpune sarcinile electrice direct pe schema cinematica a sistemului planetar newtonian. Dar, electronii se impotrivesc. Niels Bohr, le face adevarate instructaje de comportament. Zadarnic.

In prezent, toate fenomenele fizicii electrotehnice si electronice sunt interpretate cu ajutorul electronului. Ei merg in coloana, fac salturi, umplu goluri, se invartesc, se tarasc prin tuneluri, fac si desfac legaturi, fac lumina si caldura etc.

Electronul se afla la baza oricarei interpretari a fenomenelor electrice si este "inzestrat" cu proprietati multiple, uneori neclare, misterioase. Ar putea fi aceasta particula "paravanul" in spatele caruia se afla adevaratele fenomene? In aceasta situatie se schimba total interpretarile fenomenelor fizicii fundamentale privind rolul electronului. Aici nu este ignoranta sau absurd. Se deschide o alternativa, o interpretare a fenomenelor, impusa de ipoteza modelului fluenic al atomuli, intr-un mod simplu si natural.

Atentie! Fenomenele sunt evenimente constatate. Alternativa se refera strict la interpretarea lor.

Ce este electricitatea ?

Modelul atomic fluenic:

Electricitate este insasi materia. Este energia care leaga nucleonii si atomii intre ei si ierarhizeaza structurile materiei, dandu-le consistenta, forma si culoare.

Se manifesta prin proprietatile cristalelor, prin functii biologice ca forta musculara, impuls nervos, bioluminiscenta etc., dar si prin polarizarea gazelor si precipitatiilor atmosferei planetare, generand descarcari luminoase si turbioane devastatoare.

Curentul electric fara electroni. Luam in seama doua din proprietatile de mobilitate ale atomului: polaritatea si vibratia. Elementele se impart in conductoare si izolatoare. Conductoare cele cu atomii polari, cu proprietati de "basculare" si izolatoare cele cu atomii nepolari, sau fara proprietati de "basculare". In conductorul "taiat de de liniile de camp magnetic", atomii isi inseriaza polaritatile in lungul conductorului, iar vibratiile acestora, inseriate la randul lor, formeaza o unda vibratoare – curentul. In acest curent deci, se regasesc vibratiile atomilor conductorului. Atomii au vibratii specifice elementului. Doua segmente de conductoare din elemente diferite ar trebui sa aiba si curentul vibrator propriu elementului. Daca punem in contact cele doua segmente pentru a fi parcurse de curentul vibrator, jonctiunea lor ar trebui sa se comporte in functie de diferentele de vibratii, usurand sau ingreunand traversarea jonctiunii, amplificand, respectiv amortizand perturbatiile fluenice in zona de contact – fenomene termice constatate.

In functionarea modelului atomic fluenic, proprietatile atribuite electronului isi pierd sensul, ele fiind exercitate de nucleon. In schimb, se deschide un capitol ce se poate numi "fizica jonctiunii", o lume a fenomenelor electronicii.

Faraday a descoperit "o" metoda de captare a vibratiilor. Biologia este "plina" cu asemenea fenomene.

Electricitate fiind legaturile atomilor in reteaua cristalina, reorientarea acestora, modifica si dimensiunile macroscopice. Nucleonul fiind mai mult decat perpetuum mobile (dovada, existenta materiei), supraconductivitatea contine germenele unei pile eterne!

Inima. Este o pompa. O mecanica biologica uimitoare. "Vazuta" de ipoteza fluenica, este un pendul, un oscilator piezoelectric autonom. O grupare de fibre musculare orientate intre doua extremitati ce constituie puncte de aplicatie mecanica, dar si terminale electrice, ar putea fi considerata un element piezoelectric biologic. Combinarea acestor elemente specializate pe componenta dinamica sau electrica, poate forma un oscilator piezoelectric autoantretinut, controlat de presiunea lichidului antrenat – o inima.

Natura este suma de inventii!

Gravitatie. Ordonarea in circuit inchis a fluenuluiin in cei doi tori ai nucleonului, este orientarea cea mai stransa, dimensiunea cea mai mica posibil, dar cu densitatea de orientare a fluenului maxima si forta de legatura cea mai mare. Urmeaza apoi puternicele legaturi intre nucleoni, prin inchiderea optima a polaritatilor reciproce si mai departe, polarizarile rezultate, specifice fiecarui element, leaga atomii in retele cristaline, molecule etc. Dimensiunile orientarii circulare ale fluenului pornite din nucleoni au crescut, dar nu se opresc aici, largesc cercul catre infinit si se chiama gravitatie.

Radioactivitate Istoric, activitatea nucleara cuprinde doua perioade distincte. O perioada de formare a atomilor (poate si a nucleonilor), intr-un mediu cu activitate energetica foarte inalta si alta de relaxare, de optimizare a legaturilor nucleonilor in nuclee. Dupa iesirea din mediul de formare, atomii isi indeparteaza rapid adausurile suplimentare. Urmeaza apoi finisarea optimizarii legaturilor, simple comutari de legaturi intre nucleoni si implicit perturbatiile fluenice corespunzatoare locului (b,g), sau comutari miltiple cu regrupari de nucleoni, scindari si expulzari, insotite de perturbatiile fluenice inerente.

Cristal. Deci, fluenul se prezinta in nucleon, cu ipostazele:
1. Magnetism - orientarea in cei doi tori
2. Electricitate - polaritatea principala care insira cei doi tori
3. Masa - densitatea de orientare
4. Energie - modificarea orientarii (spectrul electromagnetic)
5. Forta de atractie si de respingere - interactiuni intre sensurile de orientare.
Nucleonii formeaza atomi cu polaritati electrice, magnetice sau neutri, specifice fiecarui element. Legaturile atomilor ar putea fi: "stabile" echilibrate electric si magnetic, formand un crystal dur, neutru si izolant (diamantul); "stabile" predominant electric (trei atomi cuplati electric sunt un dipole magnetic), formand cristale cu proprietati magnetice; "stabile" predominant magnetice, formand cristale cu proprietati electrice; "flexibile" electric (conductoarele); "flexibile" magnetic (ferritele).
Densitate. Densitatea fluenului in nucleon, consta numai in cantitatea de orientare, care da starea dura, starea de solid a materiei. Rezulta de asemenea, ca perturbatiile fluenului (undele) in interactiunile lor, concentreaza densitati de orientare in ipostaze corpusculare efemere, cu spectaculoase fenomene dinamice. In sens clasic, materia universului are densitatea vidului! Noi suntem vid!

Comete. Stelele genereaza planete fierbinti, care vor trece de la forma, la bio, la cristalizare si vor deveni comete reci. Compunerea vectoriala a orientarii circulare si liniare a fluenului (fenomenul planetar), arata natura fortelor centrifuga si centripeta, sursa miscarii universale de rotatie. Ghidul de deplasare al planetei, exista realmente in jurul soarelui, ca inelele lui Saturn. Anvelopa ghidului se pierde la infinit si este spectaculos ilustrata de evolutia unei comete cu coada. Nucleul cometei este miezul unei foste planete, coama si coada fiind pulberi cristaline, resturile planetei in descompunere. Forma si grandoarea ghidului de deplasare al acestui splendid cortegiu funerar, sunt aratate privirii noastre, de lumina reflectata in pulberea cristalina.

Instrumente, experimente. Proprietatile fluenului, configuratia nucleonului, sugereaza realizarea unui microscop fluenic. Nucleonul isi emite permanent imaginea, avand ca generatoare de informatii, vibratiile fluenului din care este constituit. Inceputul este deja facut de spectroscopie. Principala problema este realizarea unor detectoare pentru preluarea informatiilor si traducerea lor in sfera perceptiilor noastre.

Exemple, doar stimulative. Fenomenul exploatat: Interactiunea la diferite distante intre atomi, respectiv proba-instrument.

Informatiile oferite de coafura nucleonului: orientarea fluenului in directie si sens (magnetism); densitatea de orientare (masa); polaritatile (puncte de legatura); vibratia polaritatii principale (electricitate).

Detectorul. Cerinte: sensibilitate la informatiile probei; perturbatie mica pentru proba.

Forma: sonda cu unul sau doua varfuri foarte bine ascutite.

Functiuni: preia informatia, o converteste in impuls electric si o transmite la prelucrare.

Compunere: Doua incinte vidate (a) si (b), care comunica printr-o duza capilara. In prima incinta, avem proba, un numar redus de atomi de hidrogen, care sunt expulzati prin capilar, in incinta (b). In capilar, nucleonii traverseaza planul perpendicular pe directia de deplasare, in care se afla patru detectoare dispuse in cruce.

Functionare: Nucleonul trebuie sa invinga forta perturbatoare a celor patru detectoare si sa-si pastreze o anume pozitie necesara interactiunilor cu detectoarele. Pentru a-l ajuta sa-si indeplineasca cele doua conditii, se stabileste un camp electric exterior, care sa oblige nucleonul sa-si pastreze polaritatea principal pe directia de deplasare, dar si o usoara atractie. Astfel, trecerea nucleonului printre varfurile detectoarelor, induce pulsuri-informatie, ca interactiuni ale campuli magnetic in miscare. O prima informatie ar fi numararea nucleonilor, dar informatia cautata, este compunerae celor patru pulsuri simultane ale celor patru detectoare - coafura.

Dimensiunea nucleonilor. In incinta (b), se dispun doi electrozi cu varfuri opuse si foarte bine ascutite, cu distanta de un micron intre varfuri si un potential de un volt. Presupunand ca nucleonii numarati se inseriaza unul dupa altul intre cele doua varfuri aflate la iesirea din capilar, se opreste automat numaratoarea cand circuitul se inchide. Se repeta si se ia in calcul numarul cel mai mic de nucleoni, ce reuseste sa inchida circuitul.

Fluenul pune in discutie fenomene fundamentale ale fizicii, fenomene generatoare de intrebari, incertitudini si iarasi intrebari. Fluenul are propriile raspunsuri, venite de la sine! Fluenul si timpul guverneaza evolutia materiei, universului, de la simplu la complex si invers. Pe aceasta scara, nivelul planetei Tera este INTELIGENTA - edificiu prin care materia se autocontempla. Fenomenul fundamental al materiei este perturbatia fluenului - vibratie, propagare, interactiune - ENERGIA.

DE UNDE ATATA HIDROGEN?!

Suspectam un fenomen de propagare, sugerat de oscilatiile nucleonului: In atom, se initiaza o formatiune fluenica toroidala. Acest tor, "descarca" total orientarea fluenica, in generarea unui alt tor.Acesta continua fenomenul, schimband planul polarizarii si "pasind" in spatiu, cu fiecare alternanta. Frontul propagarii, este acest oscilator "calator" - fotonul?  Acest oscilator calator, in interactiunea sa cu un atom, isi poate schimba parametrii de miscare, sau de ce nu, poate deveni oscilator stationar - nucleon. Adica hidrogen! Oare asa se hranesc stelele?...Hidrogen-foton-hidrogen!... Fluenul ofera spre adoptare o unitate de masura - unica si universala - definita din orientarea acestuia in directie si sens, de la densitatea maxima din nucleon, pana la densitatea difuza a spatiului intergalactic, acoperind NOTIUNEA DE MASA (si vidul are masa!). Fluenul simplifica prin coerenta, intelegerea functionarii atomului. Se va renunta oare la "gradina" cu particule elementare, la acele bilute independente cu miscari de revolutie si rotatie? La fenomenul de ciocnire? La fenomenul de schimb? La benzile de energie permise sau interzise? Si mai ales la miceliul lor matamatic? Nu! Toate acestea raman in istorie, ca variante ale interpretarii fenomenelor atomului, in vointa omului de a sparge la pripriu si la figurat enigma atomului si de a-i afla tainele. Sunt informatii document, de valoare inestimabila. Fluenul este unul din fructele acestor informatii. Ramane de vazut daca argumentele acestei "erezii" contagioase care este fluenul, vor fi convingatoare. Fluenul este o oglinda, in care fizica, chimia, asteapta sa se priveasca. Sa observam o imagine simpla a cristalelor: Atomii formeaza o retea cristalina, prin legaturile lor electrice si magnetice (fluenice), topografic specifice elementului. Proprietatile cristalelor sunt in functie de configuratia acestor legaturi si de nivelul perturbatiilor fluenice in retea (temperatura), care controleaza aceste proprietati. Asa apa, poate fi ghiata sau vapori. In metale, mobilitatea in orientare a atomolor, conduce mai bine sau mai putin bine curentul electric, respectiv atomii comuta orientarea mai bine sau mai putin bine. Cand cristalul intreg comuta orientarea atomilor intr-o stabilitate naturala, dar conditionata de nivelul perturbatiilor fluenice, avem starea de supraconductivitate. Cercetarea fluenului va fi stimulata de realizarea motorului fluenic. Prioritatea civilizatiei noastre va fi foarte curad, calatoriile spatiale cu motorul fluenic, simplu si accesibil precum automobilul. Motorul fluenic este realizabil acum in undele centimetrice. Totodata este o tema de cercetare, o provocare pentru tehnologia de varf, privind utilizarea in viitor a oscilatoarelor x,y,z, in domeniul vizibil, ceruta de randament. Motorul fluenic va deveni astfel, un obiect luminos. Tera are "astazi" biosfera, Venus va avea "maine", iar Marte a avut "ieri". Scoarta planetei Marte pastreaza asadar, vestigiile unei civilizatii apuse. In cat timp ne duce motorul fluenic acolo? Ani? Zile? Sau ore? Vom afla curand.

<Stabilitate, agresivitate, apãrare - virtuti în organizarea materiei. Nucleonul este stabil in fata agresivitãtii formatiunilor fluenice. El absoarbe "electric" si emite "magnetic", fotoni. La absorbtie, fotonul îsi alinieazã fluenul, la polaritatea electricã a nucleonului. Fotonul se descompune în conductivitatea electricã a nucleonului.
Nucleonul este agresiv la rândul lui, prin polaritãtile electrice.
Ei se unesc formând rând pe rând elementele si periodic apar natural, combinatii cu polaritãtile închise - gazele inerte, electric neutre.
Este prima formã de izolare electricã.
In structurile biologice, agresivitatea vine tot de la polaritãtile electrice. Aici câstigã stabilitate, cele care se acoperã cu membrane protectoare, izolatoare electric. Astfel, "croitoria" este o necesitate a organizãrii materiei. Celulele au membrane croite pe mãsurã, cu portite pentru intrãri si iesiri, sau cârlige pentru legãturi, care sunt bineânteles polaritãti electrice.
Tesuturile, organele interne, duc metoda mai departe, îmbrãcându-se în teci, pleure, sau membrane izolatoare electric. Plantele si animalele, trec de la simple membrane, la coajã, piele stratificatã, sau chiar adevãrate armuri, pentru a face fatã agresivitãtii vizibile sau invizibile. Simturie sunt informatii electrice. Sunt "agresiuni controlate". Suita continuã în raport cu agresorii. Apar case pentru adãpost, fortificatii de apãrare în jurul cetatilor, granite, aliante... "umbrele" de securitate...

De ce se rotasc stelele? Cauze posibile, efecte vizibile. Fluenul, aratã un motiv de meditatie privind miscarea de rotatie a corpurilor cosmice, stiind cã sunt formate din hidrogen.
Proprietateãtile fluenului, polaritatea electrica a nucleonului, a hidrogenului, cu forta de cuplare, pot genera fenomene responsabile de miscarea de rotatie.
Prima reactie a hidrogenului, este gruparea molecularã, unde doi atom isi inchid polaritatile electrice. In marile aglomerãri de gaze, agitatia molecularã creste, apar slabe descãrcãri electrice, promotoare a unei dinamici in masa gazoasã. Dinamica gazului, creste emisia de luminã, densitatea, apar coloane masive de gaze orientate electric si puternice descãrcãri electrice. Odatã cu tendinta de fragmentare, se formeazã un nucleu, care emite omnidirectional, jerbe de gaze fierbinti ce se vor intoarce, formând o ploaie de luminã.
Orientarea fortelor interne si externe, aduc un impuls unghiular. Urmatoarele jerbe de gaze vor stimula sensul de rotatie accelerâdu-l, formând adevarate curbe balistice in planul ecuatorial, ca un motor rotativ. Steaua si-a inceput evolutia. Fenomenul dinamic sunt descãrcãrile electrice, care persistã si la unele planete - cutremurele.
Rotatia orienteazã circular fluenul inconjurãtor si dacã pânã acum globuri mari de gaze expulzate se indepãrtau continuu de nucleu pe directii radiale, de acum vor interactiona cu orientarea circularã a fluenului, care le vor obliga sa se inscrie cu miscarea pe directia orientãrii circulare - fenomenul planetar. Va fi un nucleu de galaxie, sau numai un sistem planetar. Orientarea circularã a fluenului inconjurãtor stelelor, poate devia mai mult sau mai putin si o razã de luminã, care trece in apropierea stelei in planul de rotatie.
Când viteza de rotatie este comparabilã cu viteza luminii, orientarea circularã a fluenului inconjurãtor, este la limita maximã a fenomenului planetar. Se formeazã astfel, un obiect fizic real, o centurã ce mãrgineste zona ecuatorialã unde materia corpului in rotatie atinge viteza luminii. Acest obiect este locul geometric in care densitatea de orientare circularã a fluenului, este comparabilã cu aceea din centrul nucleonului (un imens circuit electric). Densitatea de orientare scade cu distanta radialã (legea atractiei). Percepem însusirile acestui obiect, cu ratiunea. Ar trebui sã fie farã culoare, dar este negru. Ar trebui sã fie de o duritate fantasticã, dar nu este. Ar trebui s-si mãreascã dimensiunile, dar nu le mãreste. Aici, un foton, isi aliniazã total orientarea fluenului. Dispare. Materia atrasã in acest obiect, degenereazã. Energia lui Einstein? Oscilatia? "Moare subit". Evident. Fluenul face si desface oscilatoare. Universul este in echilibru!
Centuta neagrã este un fenomen universal. Planete, stele, au centuri de "culori diferite" si se manifestã prin câmpul magnetic si fortele planetare (efectele de rotatie).

Structura atomului ? Atomul este nucleul si nucleul este atomul. Experimental, in spaþiul cosmic, picãtura de apã este o sferã cu o cavitate in centru. Este o formã, posibilã si pentru acest atom. In jurul atomului, pulseazã polaritãtile nucleonilor, "coafura atomului", spectrul propriu. Despre pulsatiile nucleonului, numai presupuneri, in lipsa experimentului. Mãrimea variabilã, nu este o simplã amplitudine. Aceasta este "rezervorul" de energie, este fenomenul de stabilitate, si sursa spectrului de radiatii. Si fotonul ar trebui sã aibã un spectru propriu!>

Cum functioneazã nucleonul?

Proprietãti.
a) Stabilitate
b) Este un oscilator. Cu oscilatii întretinute !!!
c) Primeste si emite energie

Intrebãri.
- Cum se explicã stabilitaea?
Rãspuns. Prin limitele oscilatiei. Stabilitatea este dinamicã. Axa electricã este "pilonul" stabilitãtii.
- Variabila este frecventa, sau amplitudinea?
Rãspuns. Probabil împreunã.
- Ce fenomene implicã?
Rãspuns. Proprietãtile fluenului.
- Ce fenomene produce alternanta? Alterneazã ce?

Exemple:
1- Pendulul clasic - inertie si gravitatie (energia cineticã cu energie potentialã)
2- Pendulul Huygens - inertia si tensiunea arcului (energia cineticã cu energia potentialã)
3- Pendulul EM - electricitate si magnetism (energia cineticã cu energia potentialã)
Nucleonul - energia cineticã cu energia potentialã.

Expunerea eficientã este desenul.

Inapoi